Deci tii mortis sa ne spalam rufele in public
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Asadar, cred ca nu este absolut nici o problema daca actionez pe firul manifestarii tale si voi spune ceea ce am de spus la fel: tot public.
Sa purcedem, asadar, de la prezumtia ca ai dreptate, ca minunata cheie a adevarului suprem se afla la tine. Daca nu ar fii asa, atunci este de neinteles vehementa cu care iti sustii punctul de vedere. Anume: ca sunt un jeg de om care nu face altceva toata ziua decat sa se vaicareasca si sa se planga, sa-si puna cele mai gresite intrebari, sa faca cele mai gresite lucruri, sa aiba o viziune total eronata asupra lumii, vietii si implicit, asupra propriei persoane. Si, cel mai grav dintre toate, acest om construit atat de gresit, otraveste pe cei din jurul sau cu toata mizeria lui umana.
Luand aceste aspecte in considerare, se naste reactia absolut fireasca a oricarui cautator de Lumina sa incerce sa salveze acest suflet pierdut. Asa ca trec ani de zile in care Salvatorul incearca sa deschida ochii animalutului speriat si sa aduca Lumina in sufletul lui pierdut. Numai ca, victima tot victima ramane, si Intunericul a inghitit-o mult prea mult ca sa mai poata fii salvata. Asa ca, Salvatorul renunta intr-o buna zi si hotaraste sa puna punct operatiunii "Salvarea sufletelor pierdute".
Din negura in care a ramas, la acest punct, sufletul pierdut are urmatoarele intrebari:
1. De ce nu i-a comunicat acest lucru personal?
De ce a trebuit sa aflu pe alte cai ca doresti de cel putin un an de zile ca prietenia noastra sa ia sfarsit? Ce te-a impiedicat sa imi comunici acest lucru personal, in momentul in care ai simtit asta? Oricat de limitata consideri ca sunt, macar ca sa mai am inca un motiv de suferinta, si tot as fi inteles si as fi mers mai departe. Sau ai mers pe principiul " Vai, nu pot sa o las asa in bezna, cum e ea vai steaua ei...Mi-e mila de ea..." Iti multumesc nespus pentru compasiune, dar as fi preferat orice altceva decat asa...
Asa cum? Asa cum ai facut, adica. Sa spui la toata lumea cum nu ma mai suporti, sa povestesti in stanga si-n dreapta problemele mele si cele mai intime lucruri pe care ti le-am destainuit DOAR tie. Este minunat sa stie toata lumea cum te-ai despartit tu de fostul iubit, ce probleme ai, ce traume, etc. Si mai ales cand toate astea sunt povestite DOAR din punctul tau de vedere, cu siguranta ele sunt vazute in lumina lor reala....Doar am stabilit ca, cheia adevarului suprem este la tine, caci altfel atitudinea ta este de neinteles.
Saaau, cumva ai cazut in capcana atat de urata de a impartasi durerea si suferinta ta celorlalti? Nu, nu pot sa cred asta! Un om care blameaza atat de mult un lucru, nu are cum sa-l faca chiar el....
Si mai ai intr-un loc dreptate: sunt foarte orgolioasa si foarte centrata pe propriul ego. Altfel, mi-as fi dat seama demult ca, daca imi povestesti mie despre altii in majoritate doar lucruri urate, cu siguranta faci asta si cu mine. Si daca imi spui de atata timp cum vrei ca prietenia ta cu destule persoane sa ia sfarsit, pentru ca pur si simplu nu le mai suporti, era absolut evident ca si despre mine spuneai aceleasi lucruri. Deci am stabilit: sunt mult prea centrata pe ego ca sa pot vedea adevarul si problemele celorlalti.
Daaaar, urmeaza o mirobolanta discutie doar cu o saptamana inainte de dimineata cu pricina. In aceasta discutie, imi spuneai ( fara sa te plangi, desigur, fara sa impartasesti suferinta ta altora, tu doar iti exprimai asaaa, punctul de vedere, pur si simplu, desigur! )cum nu mai suporti o anumita persoana. Lucru pe care-l repeti de cel putin doi ani. Eu, din negura mea, te-am intrebat de ce nu-i spui lucrul asta? Nu e mai simplu asa? Ai raspuns ca daca faci asta, nu te mai opresti cu porcaiala 2 luni in continuu. Atunci te-am intrebat daca simti ca vrei si ca prietenia noastra sa ia sfarsit si nu stii cum sa-mi spui asta. Iti amintesti, desigur, raspunsul tau: "Nu, iubita mea frumoasa! Nuuuu! Ce m-as face fara tine? Nuuuuu!" Dar daca vrei vreodata, imi spui, da? zisei eu. "Normal, printesa." a venit si raspunsul.
In concluzie, se nasc 2 variante:
1. Ai mintit atunci.
2. Ma rezumi, dupa atatia ani de prietenie, la o singura noapte.Si tocmai tu, care ai trait un an de zile in starea in care eram eu atunci, sa nu o intelegi... Ma rog, trecem mai departe.
2. De ce minte vizavi de discutia din dimineata ACEEA?
Chiar asa de importanta era treaba pe care o aveai la ora 11, incat a trebuit sa faci tot circul ala ca sa te scuzi pe tine ca esti iresponsabila?
Stim amandoua ca ti-a sunat de 2 ori alarma la telefon, apoi chiar ai primit un telefon care a inceput prin "Da, m-am trezit!".
Uite, iar imi pare rau ca nu am puteri paranomale sau auzul atat de fin incat sa stiu si restul discutiei. Pentru ca eu, in negura mea, am considerat ca, daca in decurs de jumatate de ora iti suna alarma de 2 ori, si vb la tel spunand ca te-ai trezit, asta inseamna ca da, te-ai trezit, dar dupa conversatia la telefon, din varii motive, nu te mai trezesti acum.
Eeei, lucru total gresit iar! Caci te-ai trezit cu o falca in cer si cu una in pamant, scuipand flacari, dupa care a avut loc urmatoare discutie ( o voi scrie mai jos, doar pentru simplu motiv ca nu mi se pare normal sa fiu convinsa de cum au stat lucrurile , de o a treia persoana care nu se afla la fata locului):
- de ce nu m-ai trezit si pe mine?
-pai nu ti-ai pus ceasul sa sune?
-nu ti-am spus sa ma trezesti?
-dar am auzit cum ti-a sunat telefonul de mai multe ori. am crezut ca te-ai trezit.
-ei, uite ca nu m-am trezit. de ce nu m-ai trezit tu? nu ti-am spus ca la 11 am treaba? esti o nesimtita!
-de ce sunt nesimtita?
-de ce ti-ai pus tu ceasul sa sune?
-pentru ca am treaba la tvr.
-esti o nesimtita!
-de ce? ca nu te-ai trezit tu?
-da.
-eu sunt vinovata ca nu te-ai trezit chiar daca ti-a sunat telefonul?
-da. si nesimtita.
Da, discutia este aberanta. De aceea m-am imbracat si am plecat. Si nu., ea nu a continuat si nici nu a fost altfel, oricat ar incerca altii sa ma convinga de asta. Putem verifica, daca vreti sa mergem in ultima dementa. Exista posibilitatea asta.
3. De ce trebuie justificata iubirea?
Aici, urmeaza o intreaga dementa.
Acum ceva timp, vorbeam despre diferenta dintre iubire, posesivitate si atasament emotional.Asa ai ajuns sa imi marturisesti ca iubirea dintre tine si iubitul tau este dincolo de toate astea si ca iti vine sa razi la auzirea replicilor "Nu te mai iubesc" sau " Ne-am despartit!", pentru ca intre tine si iubitul tau legatura este atat de profunda incat lucrul asta nu este posibil, chiar daca fizic va despartiti.Si ca lucrul asta l-ai simtit de la inceputul relatiei voastre. Lucru cu care am fost de acord si mai sunt si acum.
Ok, asa stand lucrurile, cand eu am afirmat acelasi lucru, de ce m-am transformat intr-o oribilitate care se minte singura, crezandu-se extrem de speciala? Iarta-ma ca indraznesc, dar considerand ca numai tu si iubitul tau puteti avea o asemenea legatura, cine se crede special, in cazul asta??? Mi-ai spus lucrul asta si in noaptea aia si vad ca si acum continui sa-l crezi si sa-l dai mai departe. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar chiar il iubesc exact asa cum e el, si chiar legatura dintre noi este una puternica, fapt care duce ca relatia dintre noi sa fie pe foarte multe planuri. Si el stie lucrul asta, am avut aceasta discutie si ea este asumata de amandoi. Deci poti sa zici mai departe cu dezlegare de la mine, caci acesta nu mai este un lucru pe care-l stii doar tu.
Si revenind la chestia cum ma cred eu speciala, iti amintesc ( caci se pare ca ai uitat ) ca a pornit de la o gluma de a ta. Prin asta incercai sa-mi spui intr-un mod dragut cat sunt de proasta. Caci este imposibil sa nu vezi lucruri pe care le vede toata lumea ( lucru care s-a dovedit ulterior, deci iar ai avut dreptate ) fara sa ai undeva, logica blocata. Dar sa mergi atat de departe si sa pui asta in capul si in gura mea....waw!!!
Asadar, consider ca ti-am venit in intampinare si ti-am confirmat faptul ca adevarul este numai si numai la tine, asa cum ai convins pe toata lumea din jurul tau. Da, acum este clar pentru toata lumea ca sunt un jeg uman de care este musai sa se fereasca, lucru absolut evident in atitudinea lor. Si da, vede toata lumea bunatatea si marinimia ta, iti vede toata lumea ranile facute de niste monstii odiosi pe care-i credeai prieteni, dar iata, nu iti sunt!!! OOOO, te-ai inselat??? Nu pot sa cred!!!!!
Iata, eroul s-a intors de pe campul de lupta victorios! A fost greu, a fost o lupta grea, pe viata si pe moarte, cu niste monstrii care au omorat atita si atatia oameni. Dar tu, ai invins!!! Bravo!!! Ce dulce e gustul victoriei, mai ales atunci cand il impartasesti cu toti cei din jurul tau!
Pentru ca, daca lucrurile nu stau asa, atitudinea ta este pentru ca........?
Eu cam atat am avut de spus, in mare. As mai avea multe de spus, dar consider ca este cazul sa ma opresc aici. Caci, din negura in care ma aflu, doar faptul ca stiu unde sa ma opresc m-ar mai putea salva.
Si tocmai pentru ca stiu unde sa ma opresc, as fi inteles cu siguranta tot ce ai fi avut de spus. Trebuia doar sa mi le spui, frumos si calm, asa cum a fost si prietenia noastra. Mai ales ca ai avut de atatea ori ocazia.
Cum foarte bine inteleg ca drumurile noastre se despart, si asa cum stau lucrurile de ceva timp, se pare ca ele trebuiau sa se desparta de muuuult mai demult.
In continuare, nu am de gand sa mai intretin in vreun fel acest circ. Si asa ca mi-a fost total peste mana sa imi spun punctul de vedere in felul asta. Dar daca asa ai initiat treaba, tot asa trebuia si incheiata.......


