Asadar este de ajuns ca UN SINGUR OM SA FACA CEVA ca lucrurile sa se schimbe.... Ceilalti invata de la tine si preiau comportamentul. Nici nu conteaza ca in filmulet este vorba despre un preot. Oricine poate face orice. Da, e greu sa fi un pionier si sa schimbi sistemul.Vin baietii si te pedepsesc pentru asta. Dar cu tot satul care a preluat comportamentul, ce faci? Ii omori pe toti sau esti obligat tu, sistem, sa te schimbi?
Mizez pe varianta a doua. Cu riscul de a fi pedepsita pentru asta.

http://vimeo.com/24991183

Dragii mei, va invit pe toti la ArtKlub. Unii dintre prietenii mei cei mai buni si-au dat mana de la mana si au facut un spatiu frumos in care oamenii cu aceleasi pasiuni si cautari spirituale sa se intalneasca, sa exerseze si sa faca schimb de idei.
Ceea ce fac ei mi se pare un act de curaj in lumea de acum dar, in acelasi timp, si O NECESITATE!
Cei care suntem la fel trebuie sa ne gasim si sa facem lucruri impreuna tocmai pentru ca traim vremurile pe care le traim... Parerea mea...
Si ceea ce inca nu scrie pe site ( dar eu am aflat ) este si cursul gratuit pentru studentii celorlalte cursuri. Cursul gratuit se va numi FREE YOUR MIND in care va fi vorba exact despre vremurile pe care le traim acum in adevarata lor lumina, despre manipulare, despre noile descoperiri , etc lucruri care vor duce toate la eliberarea mintii noastre care ne tine incorsetati in limite si frici. Caci limitele si fricile sunt doar in mintea noastra. "It's only with the heart one can see clearly" , va amintiti?...

Mie mi se pare ca este nevoie de un astfel de club si vreau sa-i sustin. Ceea ce va rog frumos si pe voi. Sa dam sfoara in tara ca un astfel de spatiu exista in Bucuresti si sa ne intalnim sa facem treaba! ( evident ca-mi voi baga si eu codita pe undeva pe acolo, cumva, in vreun fel... )

Pentru inceput cursurile vor fi de pictura, fotografie, actorie si astrologie. ( eu am fost cucerita de cel de astrologie si de "Free your mind" ).

Acesta este site-ul.
http://artklub.ro/

La fiecare domeniu gasiti si o frumoasa si exacta descriere a cursurilor.

Hai sa ne gasim nu doar pe internet si sa facem treaba, zic!

Nu am mai ras asa demult! E adevarat, am ras pe seama altora, am ras de vremurile cumplite in care altii au trait daaar, macar asa am inteles de ce parintilor mei le e atat de greu sa iasa din sabloane si preconceptii. Pentru ca ei au fost crescuti ASA!!!!

Ei, cum sa faci ASA CEVA serios?!... :))))

Moare cate putin ... (Pablo Neruda)

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile"

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

http://costinapetrei.blogspot.com/2011/01/acest-om-si-construit-o-casa-in-ceruri.html

Wow!
De cand nu am mai scris nimic mi s-au intamplat atat de multe... De fapt, nu am mai scris nimic tocmai pentru ca mi s-au intamplat prea multe!... Va voi spune... va voi spune... dar trebuia mai intai sa ma obisnuiesc eu cu ideea....
Si Ideea e ca am inceput un proces de vindecare a traumelor mele din copilarie. Va povesteam eu undeva despre agresiunile sexuale multe si la varste fragede. Si m-am hotarat sa le vindec. Si... dupa ce m-am hotarat in mine sa fac asta... m-am intalnit absolut intamplator pe strada cu unul din agresorii mei din copilarie... Episod de SF. Vi-l voi povesti intr-un alt post... Nu o sa va vina sa credeti!... SF!!!

In fine... treaba asta m-a dat peste cap total! TOTAL!!!! Si am inceput sa rascolesc amintirile traumatizante, sa le scot la suprafata ca sa le vindec! Chestie care m-a epuizat total! Si mi-am dat seama ca nu pot face asta singura. E prea mult.............. Am cerut ajutor de Sus! Te rog, ajuta-ma cumva, oricum, trimite-mi pe cineva care ma poate ajuta! Te rog! Chiar vreau sa ma vindec total si singura nu pot!!!! Zau....
Si?!.... Mi-a trimis!... Cine credeti ca mi-a auzit strigatul meu disperat de copil traumatizat care nu mai poate singur?!....
Ei bine, da, daaaaaaaaa! Va ganditi bine: domnisorul. Cine altul decat sufletul pereche iti poate auzi strigatul disperat atunci cand vrei sa te vindeci?!....
A fost absolut halucinant pentru ca el nu imi mai raspunde la telefon de jumatate de an, nu mai vrea sa aiba nici un contact cu mine... Bine, nici eu nu am insistat: in 6 luni 3 telefoane mi se pare rezonabil....
Ma rog.... A doua zi ( deci a inteles el acolo in plan subtil ca e grava treaba ) mi-a trimis un mesaj cu o invitatie la un spectacol de al lui...... Ta-naaaaaaaaa!!!
Dar cel mai tare m-a mirat reactia mea: nici un fior de amor, nici o emotie, nici o tresarire!.... Care va sa zica, dupa doi ani de chin, m-am vindecat de el!!! Eram atat de fericita!... Wow!!! Chiar mi-a iesit!!!!! Si mie mi se pare incredibil. A trecut ceva de atunci si tot mi se pare incredibil. Nici acum nici un fior.... Wow!!!!
Buuuun, ma duc cu sufletul deschis si fara nici un plan. Caci acum nu imi mai doream nimic concret de la el... Acum am inteles treaba lui in viata mea: vindecarea. Aducerea aminte. ACASA!

Asadar, stiam ca tot ce trebuie sa fac e sa stau in sala de spectacol cu el in fata mea si voi ajunge sa ma vindec mult mai repede decat as fi facut-o singura.
Se termina spectacolul. Sa plec....? Sa nu plec?.... Nu am putut sa plec asa, fara sa zic nimic. Ma duc in culise. Il vad. Ma vede. Si...?! Miracol! Avem o discutie calma, de oameni maturi cu mintea la cap si sufletul deschis!!! Nici acum nu imi vine sa cred ca am reusit sa facem asta! Sa vorbim noi doi NORMAL SI CALM!!! Woooooooow!!!! Chiar ca vine sfarsitul lumii !

Atat de multa bucurie mi-a adus in suflet discutia banala pe care am avut-o incat nu pot sa o exprim. Atat de mult am suferit amandoi din cauza propriei imaturitati care a cauzat toate prostiile pe care ni le-am facut unul altuia.... Eram ca doi copii idioti a caror maxima distractie era sa-si strice jucariile unul altuia.

A fost un am urias de greu pentru amandoi. Eu am albit si m-am umplut de riduri in jurul ochilor , iar el - am constatat cu cea mai mare surpriza - a devenit barbat! ( de aceea i-am si spus domnisor pt ca e mai mic ca mine cu cativa ani )
Domnisorul meu a devenit barbat!... Ce uriasa si frumoasa surpriza! Stapan pe el, cald, matur si... nu stiu... ceva nou ce nu am mai vazut pana acum la el.... cred ca ma proteja , cumva!... Pentru prima oara am simtit protectie din partea lui...
Mda, stiu ca par banalitati si ca suna aiurea si penibil. Dar nu conteaza CE anume a transformat la el, ci ca S-A TRANSFORMAT! Si eu la fel!

Si nu mai eram tot noi, nu mai era acelasi pattern in care ne-am invartit doi ani de zile si din care nu mai puteam iesi!!!
Si, na, sunt fericita! Acolo, adanc inlauntrul meu sunt fericita si... ma vindec!