Pentru ca simt ca vii cu Ingeri spre mine...

Este singura formulare justa a ceea ce simt.

Bine, nu ca nu ma asteptam... dar cateodata e bine sa joci mirarea si caprioara ratacita!

No comment...caci si cand voi comenta...

Dupa o perioada destul de mare de bezna interioara si blocaj, revin la Lumina.
Cu pasi mici, dar siguri.

Cum ar fi aratat vietile noastre daca nu ne-am fi intalnit?
Propun tuturor acest exercitiu.Asa-i ca perspectiva se schimba?

Dar la propriu.
De data asta am visat ca stateam de vorba, asa ca de la suflet la suflet, cum vorbim noi de obicei. Numai ca acum ai avut curajul sa-mi spui lucruri pe care nu mi le-ai spus niciodata.Te-am imbratisat si ti-am spus ca e ok.
M-am trezit si am gasit pe telefon un mesaj de la tine in care imi spuneai jumatate din discutia avuta in vis. Te-am imbratisat si ti-am spus ca e ok.
Nu astept sa avem si restul discutiei in realitate.De fapt, nu astept nimic, pentru ca tu pur si simplu ESTI! De aceea si este ....asa cum ESTE!

Dar ma opresc aici cu destainuirile, ca dupa aceea iar imi ies vorbe ca ma mint singura si ca ma cred speciala pentru ceea ce simt. Dar e ok. Pana la urma, lucrurile sunt asa cum sunt ele in interior, nu cum se vad in exterior. Si tocmai de aceea e ok.
Deh...

Si cu siguranta nici maine.
Atunci ramane pe poimaine?
Un maine si poimaine, generic, caci astfel de lucruri intra pe fagasul lor doar in timp si cu muuulta rabdare.
Iar unul din lucrurile pe care stiu sa le fac este sa astept. Cateodata chiar prea mult si in zadar.
Dar macar stiu ca nu am pierdut din nerabdare. =))

Cum apari tu mereu, asa, la tanc???
Recunosc, nu am inteles inca intalnirea noastra.
Dincolo de oglinda nu pot sa vad inca.
Sau poate doar asta e.
Oricum, ea nu e pentru totdeauna, stiu asta, asa ca nu-mi ramane decat sa ma bucur cat pot de tine si sa inteleg dupa?
Sau sa inteleg acum ca sa nu ratez lectia?
Cert e ca, deocamdata, chironul tau vindeca soarele-mi.
Pana una alta, multumesc!

P.S. Pana rezolv albastrul sinistru nu mai pun titluri la insemnari.