Sambata, Octombrie 30, 2010, 01:56 AM 

Liniste
     media: 0.00 din 0 voturi

Cata Liniste e
atunci cand sunt
atat de aproape de tine
...in mine.
Este neclintirea
in care
in sfarsit,
ne putem manifesta
fiinta Divina.

Joi, Mai 20, 2010, 02:36 AM 

O fituica...
     media: 5.00 din 2 voturi

PLANETA ALBASTRA DE SUB APE


Ea il visa in fiecare noapte. Sau, mai bine spus, ei doi se intalneau in fiecare noapte... in vis. Nu se cunosteau. Inca nu se intalnisera in viata asta. Dar se cautau. Se cautau reciproc de multe vieti. Doi hoinari ai Universului.

Prima oara s-au intalnit pe Planeta Albastra de sub Ape. Acolo si-au trait iubirea intr-o feerie sublima.Acolo sufletele lor s-au legat si si-au jurat iubire dincolo de Eternitate...

Insa acolo legile erau altele ca cele de aici aici, de pe Pamant... De aceea pareau amandoi parca veniti din alta lume. Numai ca toate acestea se intamplasera atat de demult, incat au uitat chiar si ei doi de Planeta Albastra de sub Ape si de juramantul lor. Acum erau doar doi oameni straini care pur si simplu nu se puteau adapta la noua lume in care au fost trimisi sa traiasca.

Ei uitasera, dar sufletul lor nu... El era singurul care ii mai tinea legati de lumea lor. Sufletul lor, nebunul, mai calatorea din cand in cand, atunci cand ii era permis, in lumea din care au fost alungati. Atunci ea se trezea cu dorul acela nebun de ceva... ceva ce nu cunoscuse... ceva ce nu vazuse niciodata... nu intalnise niciodata.... un dor de ceva ce nu avusese niciodata... si totusi, ii era dor. El umbla hai-hui noaptea pe strazi in noptile in care luna ii permitea sufletului sau, sa calatoreasca in lumea in care nu avea permisiunea sa se intoarca pana cand nu-si va ispasi pedeapsa.

Acum cei doi nu mai stiau nimic. Au calatorit in multe alte lumi de cand au fost alungati de pe Planeta Albastra de sub Ape si pana cand au ajuns aici, pe Pamant. Purtau in ei atatea alte amintiri si senzatii, incat nu le mai puteau recunoaste pe cele cu care s-au nascut pe Planeta Albastra. Doar dorul... atata le ramasese... si iubirea lor din acele timpuri. Asa ca, amandoi au crezut ca poarta in ei iubirea de stele, de necunoscut, de neant, de mister, de tot ceea ce sta in spatele lucrurilor, fata nevazuta a lumii...

Au inceput sa cerceteze, sa caute sa-si umple golul pe care nu si-l puteau intelege si pe care nu-l puteau defini... un gol plin de amintiri al unei lumi nebanuite, demult distruse si demult uitate... Doi ratacitori prin Timp si Spatiu ce nu isi mai gaseau drumul spre casa...

Viata trecea pe langa ei si ei prin ea neintelegand-o. Ea cauta iubirea in orice barbat, iar el o cauta pe ea in orice femeie.

Vazand orbirea la care au ajuns , Dumnezeu le-a dat permisiunea sa se regaseasca in vis. Doar acolo. Atat. Cei doi aveau destine pamantene atat de diferite, incat intalnirea fizica nu le putea fi permisa. Asa ca doar in vis povestea lor de iubire si lumea din care veneau putau fi recreate.

Asa, sufletul lor a inceput usor, usor sa-i vindece... Au inceput sa-si umple golul cu fiecare noapte care mai trecea... Ceva esential gaseau amandoi in vise, dar cand se trezeau nu reuseau sa-si aminteasca ce...

Devenisera pentru cei din jur doi ciudati care traiau intr-o totala alta lume decat cea inconjuratoare. Dar acum ochii lor aveau alta sclipire... aveau sclipirea regasirii...

Ceva profund se modificase in fiinta lor de cand le-a fost acordata permisiunea de a se intalni in vis... ceva esential... dar nu reuseau sa distinga ce...

Asa ca isi continuau viata incercand sa-i gaseasca un sens dar, mai ales, incercand sa gaseasca sensul senzatiilor de acasa din vis... Si-au cautat, si-au cautat... dar mereu se izbeau de un zid ce nu le permitea sa mearga mai departe.

Ingerii ce-aveau menirea sa-i ghideze in aceasta viata se intristau teribil si plangeau cu lacrimi de lumina si mir. Cum oare au putut ajunge atat de orbi si nestiutori? Ce oare le-a otravit mintea atat de tare incat nu-si puteau recunoaste drumul spre casa?

Si-au plans Ingerii lor atat de mult incat a ajuns tristetea lor pana la Dumnezeu. Si-atunci s-a uitat Dumnezeu pe Pamant si-a vazut multa durere si tristete, a vazut orbirea si indepartarea oamenilor de El, si s-a intristat tare Creatorul tuturor Lumilor. S-a intristat pentru ca toti erau copii lui, pe toti i-a iubit din prima zi a Creatiei. Si i-a iubit atat de tare incat le-a facut cel mai frumos dar: liberul arbitru. Si s-a intristat si mai tare cand a vazut ca a fost transformat intr-o povara cu care copii lui nu mai stiau ce sa faca... Asa ca, impresionat de lacrimile Ingerilor si de curatenia iubirii dintre cei doi in Lumea Planetei Albastre de sub Ape, Dumnezeu a unit Ingerii celor doi. Astfel, Ingerii lor fiind mereu impreuna, ei doi se vor putea intalni si recunoaste. Si doar prin Iubire isi vor putea plati teribila greseala facuta in Lumea Albastra...

Necunoscand ciudatul dar pe care l-au primit, isi continuau viata cautand ceea ce au fost invatati ca se numeste placere pe Pamant si incercand sa-si aline durerea instrainarii de cei dragi. Caci ceea ce ei nu mai stiau, era ca sansa de a se intalni trebuia platita cu o mare schimbare! Cu ceea ce se numeste pe Pamant schimbarea Destinului... Iar pentru ca ingerii lor erau atat de aproape de ei acum, nu a durat mult pana cand cei doi si-au curatat sufletul de zgura trecutului si a lumilor prin care s-au perindat...

..................................................................................................................................................................


Dar, intr-o noapte, pe cand luna trona nestingherita ... ceva s-a intamplat cu marea... o rascolire a strafundurilor Apelor a tulburat-o... Si toate Lumile s-au zguduit. Ceva ciudat se intamplase... Ceva atat de ciudat si de nemaiauzit incat si Ingerii-au tacut si-n toate Lumile care-au purtat sufletul lor s-a asternut, pentru o clipa, Pacea...



In tot acest timp, undeva pe Pamant, o fata cu pielea ca luna si un baiat care purta-n ochi marea, s-au sarutat intaia data...

De atunci, se spune ca, de fiecare data cand luna se oglindeste in mare, isi aminteste de Iubirea celor doi si prinde irizatii albastre. Iar indragostitii care o privesc in acel moment au senzatia ca, pentru cateva clipe, luna devine albastra...

De asemenea, se mai spune ca, daca iti dai primul sarut sub luna albastra, iubirea voastra va ramane dincolo de Eternitate si va vindeca toate Lumile prin care sufletul a hoinarit cautandu-si casa prin Timp si Spatiu....






Joi, August 6, 2009, 04:49 AM 

Vara
     media: 5.00 din 1 vot

Simt cum mi se rupe
Panza de paianjen
De pe aripile
Sufletului.
Ma intreb
Ce va urma....

Joi, Iulie 30, 2009, 03:41 AM 

Teama
     media: 4.50 din 2 voturi

Am greieri in talpa
Si mi se scurge sufletul
Printre ramurile copacilor
Pe iarba florilor
Din care ti-ai impletit iubirea
Facandu-mi-o cununa.
Astfel am devenit imparateasa
Tuturor Lumilor.
Cheama-ma.

Duminica, Mai 31, 2009, 12:31 AM 

De fapt...
     media: 0.00 din 0 voturi

Ma plictisesc foarte tare deseori! Si mult din ce arat e doar de complezenta.
Mintea mea cauta in cotloane ascunse mistere in timp ce trebuie sa intretin conversatii banale.
In mine e o intreaga lume bogata si imaginatia mea cutreiera in lumi nestiute nici macar de mine.
Asa ca, de ce vreti voi sa vorbim despre vreme?
Da, timpul este masurat cu varful unui ac si prin el trece firul de argint al vietii noastre.
De ce sa nu coasem matasuri in loc de buruieni?
Ba da, putem schimba lumea cu o singura vorba spusa atunci cand trebuie si putem intoarce un om ratacit cu o singura privire...
Un inger coboara din cand in cand la fereastra mea si imi sopteste despre minunatiile lumii din noi.
Atunci cum pot eu sa nu inteleg ca nu mai avem destul timp pentru toate lucrurile care chiar conteaza...?

Joi, Mai 28, 2009, 04:19 AM 

Pasarea infinitului
     media: 5.00 din 1 vot

Tacerea care s-a asternut in mine

Intr-o zi de sarbatoare

A luat toate cuvintele

Si tot suflul meu cu ea.

Cateodata raman asa,

Ca acum

In liniste...

Atunci sufletul Tau

Coboara asupra mea

Si ma imbogateste.

Toate tainele lumii

S-au transformat in comori

Si s-au asternut la picioarele mele.

Ma tem ca,

Daca voi pasi

Se va destrama Linistea

Si va fi iar intuneric...

Numele meu are o singura litera

Care ma transforma in zana

Din cand in cand:

Iubire....

Foloseste-l atunci cand vei gasi

Cheia misterului meu

Si toate lumile din mine

Ti se vor asterne la picioare

Ca niste comori.

Nu te teme sa pasesti...

Joi, Mai 28, 2009, 01:26 AM 

O vreme
     media: 5.00 din 1 vot

Am alergat desculta prin tine

Si nu am observat ca mi te-ai lipit

De talpa.

Zburand apoi cu Ingerii tai

Nu mi-am dat seama

Ca aripile lor m-au inaltat

Atat de departe de tine.

Totusi

Acum calcaiul meu

Nu e ca cel al lui Ahile

Pentru ca sufletul tau il apara.

Am devenit nemuritoare

Doar pentru ca tu m-ai iubit.

De aceea

Nu reusesc sa inteleg

De ce acum

Zborul meu e fara tine...

Marti, Mai 19, 2009, 05:45 AM 

Cateva intrebari
     media: 5.00 din 1 vot

Ceea ce ne uneste atat de strans

Este dincolo de intelegerea noastra...

Atunci de ce ne pierdem vremea

Intrebandu-ne ce ne-a despartit...?

Cateodata vorbesc asa, ca acum

Adanc in mine...

Si cand revin

Ma intreb mereu

Daca m-a auzit cineva...


Intotdeauna am stiut

Ca iubirea nu moare niciodata.

Insa nu am stiut

Ca ea se si transforma...

Atunci de ce

Ne e atat de frica

Sa ne transformam

Si noi

Impreuna cu ea...?

Mereu m-am intrebat

Atat de multe lucruri...

De exemplu,

Acum ma intreb

De ce nu am asteptat niciodata

Si raspunsurile...?

Miercuri, Martie 18, 2009, 03:12 PM 

O poezie mai veche fara titlu si fara final
     media: 0.00 din 0 voturi

Legatura dintre ape e eterna.

Nimic nu o poate desface.

Nisipul nu isi poate schimba culoarea,

Asa cum soarele nu isi poate spune singur

Cand sa apuna.

Vantul are mereu aceiasi directie:catre mine.

Ploaia, ploua.

Si toamna pleaca in fiecare an fara mine.

Ma uita mereu…

Luna dispare ori de cate ori incerc sa o privesc,

Asa cum copiilor nostrii le e dor sa se nasca.

O frunza cade in fiecare dimineata pe perna mea,

Iar vara crede ca sunt oglindirea ei in tine.

Seara, cand ma culc, uit mereu cine sunt,

Asa ca dimineta trebuie sa ma gasesc iar.

Cateodata reusesc.



Joi, Martie 12, 2009, 01:16 AM 

Copilul
     media: 0.00 din 0 voturi

Aripa ingerului meu
Cerne picaturi de roua si cenusa
Peste pleopa ta
Inchisa de atata asteptare.
Nu simti adierea sufletului meu
Pe langa palma ta
Incercand sa-ti spuna
Ramas bun?


    pagina urmatoare >>


"Limba nu e vorba ce o faci. Singura limba, limba ta deplina, stapana peste Taine si Lumina, e-aceea-n care stii sa Taci." L.Blaga

Cautare


Categorii

Tag Cloud

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Linkuri

Blog Status

Vizitatori:278.305
Insemnari:768
Comentarii:1.352
CURRENT MOON
Sa pastram Romania curata!
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare