Saptamana aceasta am invatat foarte multe lucruri despre mine. Nu stiu cum s-a facut, dar pe o cale sau alta, am invatat faptul ca minusurile din mine nu imi anuleaza plusurile, iar daca ma concentrez pe punctele mele slabe nu trebuie sa pierd din vedere punctele forte, si nici sa le blochez. ( lucru pe care, din pacate, l-am facut ).
Am blocat tot ce era frumos si luminos in mine, mi-am uitat darurile si puterea. Lucru care m-a blocat si m-a dus catre niste zone nu tocmai benefice mie...Dar mi s-au trimis oameni in cale care mi-au aratat parti din mine pe care le uitasem, le ingropasem, sau chiar de care nici macar nu eram constienta!!! Asta m-a pus pe ganduri foarte mult si m-a trimis la povestioara cu centrala si finalul ei: " Sa nu subestimezi niciodata impresia pe care o faci cuiva. "
Asadar, mi-am luat darurile in maini din nou, mi-am luminat sufletul si va impartasesc si voua una din cele mai frumoase lectii pe care le-am primit in ultimul timp:

PILDA TALANTILOR

Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Asadar, fiecare dintre noi vine pe pamant cu cel putin un talant, cu cel putin un dar si cu o menire bine stabilita. Fiecare are treaba lui pe acest pamant si, in indeplinirea ei, i s-a dat cel putin un dar. Atentie, darul trebuie folosit si inmultit pentru implinirea scopului cu care noi am venit. Dezvoltarea darului si implinirea sensului vietii merg mana in mana, sunt stras legate una de cealalta , se sprijina si se dezvolta una pe cealalta. Astfel, cand ramanem debusolati si fara directie, este de ajuns sa apelam la unul din aceste doua puncte de sprijin. De asemenea, atunci cand constientizam ca ne-am blocat, viceversa este valabila: inseamna ca ne-am indepartat fie de drumul nostru, fie ca nu ne mai folosim darurile. Iar in momentul cand facem unul din aceste doua lucruri, in scurt timp, il vom bloca si pe celalalt. Pentru ca, dupa cum spuneam, cele doua sunt strans legate una de cealalta si lucreaza impreuna.
Multi vor spune ca ei nu au nici un dar. Le voi replica ca nu si l-au descoperit inca, sau ca inca nu au constientizat ca isi folosesc si inmultesc demult talantul. Unii vor jura chiar ca nu au nici un dar si nici o menire in viata, sau ca este oricum mult prea tarziu pentru orice descoperire sau actionare. ( Gariana, asta iti aminteste, cumva, de cineva cunoscut? ).
Acest tip de gandire este cel mai malefic pentru dezvoltarea voastra ca fiinte. Este cel mai sigur mod de stagnare, nici macar de regresie si involutie.Se spune ca involutia este de preferat stagnarii, daca este obligatoriu sa se aleaga una din aceste doua variante. Din simplu fapt ca omul si din greseli invata si evolueaza, pe cand stagnand, nu se intampla nimic... nici macar o greseala.Si, Doamne, numai eu stiu cate greseli minunate mi-a fost dat sa fac si sa traiesc!!!
Iar daca ne-am descoperit darurile interioare, urmeaza pasul urmator: oferirea lor celorlalti. Caci ele nu ni s-au dat doar ca sa ne mandrim " Ia te uita cate lucruri stiu eu sa fac, ia uite cate chestii pot sa inteleg, ia uite cate am eu in interior si ce saraci sunt cei de langa mine".
Sa nu uitam ca "Dar din dar se face Rai" si ca toti suntem UNA sau UNUL, dupa preferinte. Iar daca unul din noi evolueaza, evoluam, la un anumit nivel, cu totii. Iar daca unul din noi cade, cadem cu totii.
Sa nu uitam niciodata ca cel din fata noastra nu este nici superior, dar nici inferior noua, ci este EGALUL NOSTRU. Abia cand constientizam acest lucru si actionam conform lui, darul este primit cu adevarat. Pentru ca un director nu va primi cu adevarat cu inima deschisa un dar de la femeia de servici, cum si femeii de servici ii va sta in gat darul primit de la director, atata timp cat o va face de pe o pozitie mult superioara, ca si cum ar arunca firmiturile mesei sale la caini.
Se pare ca, in lumea de azi, s-a pierdut total RESPECTUL pentru cel de langa noi. Sub pretextul iubirii, sinceritatii, unei cunoasteri superioare, a faptului ca suntem parinti, mai mari, mai maturi, cu functii mai inalte, cu o viziune mai clara, mai detasata, mai...,mai...mai... ne credem indreptatiti sa-i tratam pe cei din jurul nostru dupa cheful de moment sau dupa cum consideram noi ca merita acea persoana.
M-am surprins de multe ori tratandu-i pe ceilalti fara respect, sau cu un respect care nu li se cuvenea. Abia acum inteleg faptul ca una din sursele raului in relatiile interumane este tocmai lipsa de respect. Si asta vine, in primul rand, din lipsa RESPECTULUI DE SINE. Atata timp cat eu nu ma cunosc destul si nu imi dau mie insami masura justa, ma voi purta cu celalalt incercand sa compensenz ce am pus in plus sau in minus in cantarirea propriei mele persoane.

Sa respectam() asadar prima porunca si sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne dezvoltam darurile in folosul celorlalti si pentru atingerea scopului incarnarii acesteia - si sa invatam , pentru cei care am uitat, sa ne acordam noua insine si celorlalti respectul cuvenit.
Caci, pana la urma, nu ne-am castigat unii pe altii la Loto si nici ne ne-am cumparat de la targurile de sclavi ( se pare ca unii asa considera sa se poarte cu cei de langa ei ) ci, ne-am castigat cu greu acolo sus, bucuria de a ne intalni.
De aceea, atunci cand lucrurile degenereaza, mi se pare esentiala intrebarea " Cum ar fii aratat vietile noastre daca nu ne-am fii intalnit?". A mea, cu siguranta mult mai trista, gri si foarte, dar foarte, foarte departe de mine insami.

P.S. Redeschid invitatia pe care am facut-o mai demult: cei care doresc interpretarea hartii natale imi pot lasa datele lor de nastere ( ora cat mai exacta , data, locul ) in orice comentariu de pe blog. Le voi raspunde tot aici in limita timpului disponibil si in functie de gradul de interes al fiecaruia. Insist sa nu imi scrieti doar din curiozitate, pentru ca primim informatia cu masura cu care o cerem.

Ce poveste frumoasa!

"Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la
ureche: "Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -
spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia... M-a ajutat si la
matematica...
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, "Wayne, tine minte intotdeauna,
ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a
urmarit pretutindeni... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea
seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am
apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie
sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi
continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am
spus:"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar," - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii".
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten...Wayne..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?" "Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era, "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi? "

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

In tine.

Pare a fi Lazarev. Il dau mai departe asa cum l-am primit.

"Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.
Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.

Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..

Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi, puşcăriaşi şi oameni preponderent negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar, ca şi hainele cumpărate de la second-hand, purtate de alţi oameni. Hainele, simbolul câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul energetic al stăpânului. De aceea nu este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să le ardem.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă.

Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent.. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar.

După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

Ataşament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşem, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.

Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt.

Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.

Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună...

Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit.

Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul.

Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.

Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea.

Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.

Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.

Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.

Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.

Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală.

Plăcerea de a bârfi, minţii şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.

Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă.

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti.

Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, semntimente etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei.

Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim.. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea.

Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat.

Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie complectă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia.

Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului.

Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.

Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.

În timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative... Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul.

Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ.

Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei.

Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul.

O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fica şi nepoata, adică urmaşii ei.

În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice întrucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia.

O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa.

O femeia ş-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absorbi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează.

Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri.

Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.

Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.

Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme.

Când simţiţi că cineva vă fură energia, rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu.

Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi.

Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora.

O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă.

Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu.

Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el.

Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele.

Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa voinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.

Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti...

Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului.. În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre."

"Invatatura din constrangere nu este facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna" Sfantul Ioan Gura de Aur

Oricat de mult as uri sa fac asta, insistenta cu care continui sa faci acest circ public, ma obliga sa lamuresc lucrurile tot public. Initial am crezut ca vei inceta, dar au trecut aproape 3 saptamani si continua sa ajunga la urechile mele circul pe care-l faci. Este absolut fabulos cum se intampla lucrurile atunci cand anumite informatii trebuie sa ajunga la un anumit om. Tot pe acest principiu nu am ratat nici un episod despre cum iti faci publica parerea ta despre mine.
Asadar, cred ca nu este absolut nici o problema daca actionez pe firul manifestarii tale si voi spune ceea ce am de spus la fel: tot public.
Sa purcedem, asadar, de la prezumtia ca ai dreptate, ca minunata cheie a adevarului suprem se afla la tine. Daca nu ar fii asa, atunci este de neinteles vehementa cu care iti sustii punctul de vedere. Anume: ca sunt un jeg de om care nu face altceva toata ziua decat sa se vaicareasca si sa se planga, sa-si puna cele mai gresite intrebari, sa faca cele mai gresite lucruri, sa aiba o viziune total eronata asupra lumii, vietii si implicit, asupra propriei persoane. Si, cel mai grav dintre toate, acest om construit atat de gresit, otraveste pe cei din jurul sau cu toata mizeria lui umana.
Luand aceste aspecte in considerare, se naste reactia absolut fireasca a oricarui cautator de Lumina sa incerce sa salveze acest suflet pierdut. Asa ca trec ani de zile in care Salvatorul incearca sa deschida ochii animalutului speriat si sa aduca Lumina in sufletul lui pierdut. Numai ca, victima tot victima ramane, si Intunericul a inghitit-o mult prea mult ca sa mai poata fii salvata. Asa ca, Salvatorul renunta intr-o buna zi si hotaraste sa puna punct operatiunii "Salvarea sufletelor pierdute".
Din negura in care a ramas, la acest punct, sufletul pierdut are urmatoarele intrebari:

1. De ce nu i-a comunicat acest lucru personal?
De ce a trebuit sa aflu pe alte cai ca doresti de cel putin un an de zile ca prietenia noastra sa ia sfarsit? Ce te-a impiedicat sa imi comunici acest lucru personal, in momentul in care ai simtit asta? Oricat de limitata consideri ca sunt, macar ca sa mai am inca un motiv de suferinta, si tot as fi inteles si as fi mers mai departe. Sau ai mers pe principiul " Vai, nu pot sa o las asa in bezna, cum e ea vai steaua ei...Mi-e mila de ea..." Iti multumesc nespus pentru compasiune, dar as fi preferat orice altceva decat asa...
Asa cum? Asa cum ai facut, adica. Sa spui la toata lumea cum nu ma mai suporti, sa povestesti in stanga si-n dreapta problemele mele si cele mai intime lucruri pe care ti le-am destainuit DOAR tie. Este minunat sa stie toata lumea cum te-ai despartit tu de fostul iubit, ce probleme ai, ce traume, etc. Si mai ales cand toate astea sunt povestite DOAR din punctul tau de vedere, cu siguranta ele sunt vazute in lumina lor reala....Doar am stabilit ca, cheia adevarului suprem este la tine, caci altfel atitudinea ta este de neinteles.
Saaau, cumva ai cazut in capcana atat de urata de a impartasi durerea si suferinta ta celorlalti? Nu, nu pot sa cred asta! Un om care blameaza atat de mult un lucru, nu are cum sa-l faca chiar el....
Si mai ai intr-un loc dreptate: sunt foarte orgolioasa si foarte centrata pe propriul ego. Altfel, mi-as fi dat seama demult ca, daca imi povestesti mie despre altii in majoritate doar lucruri urate, cu siguranta faci asta si cu mine. Si daca imi spui de atata timp cum vrei ca prietenia ta cu destule persoane sa ia sfarsit, pentru ca pur si simplu nu le mai suporti, era absolut evident ca si despre mine spuneai aceleasi lucruri. Deci am stabilit: sunt mult prea centrata pe ego ca sa pot vedea adevarul si problemele celorlalti.
Daaaar, urmeaza o mirobolanta discutie doar cu o saptamana inainte de dimineata cu pricina. In aceasta discutie, imi spuneai ( fara sa te plangi, desigur, fara sa impartasesti suferinta ta altora, tu doar iti exprimai asaaa, punctul de vedere, pur si simplu, desigur! )cum nu mai suporti o anumita persoana. Lucru pe care-l repeti de cel putin doi ani. Eu, din negura mea, te-am intrebat de ce nu-i spui lucrul asta? Nu e mai simplu asa? Ai raspuns ca daca faci asta, nu te mai opresti cu porcaiala 2 luni in continuu. Atunci te-am intrebat daca simti ca vrei si ca prietenia noastra sa ia sfarsit si nu stii cum sa-mi spui asta. Iti amintesti, desigur, raspunsul tau: "Nu, iubita mea frumoasa! Nuuuu! Ce m-as face fara tine? Nuuuuu!" Dar daca vrei vreodata, imi spui, da? zisei eu. "Normal, printesa." a venit si raspunsul.
In concluzie, se nasc 2 variante:
1. Ai mintit atunci.
2. Ma rezumi, dupa atatia ani de prietenie, la o singura noapte.Si tocmai tu, care ai trait un an de zile in starea in care eram eu atunci, sa nu o intelegi... Ma rog, trecem mai departe.

2. De ce minte vizavi de discutia din dimineata ACEEA?
Chiar asa de importanta era treaba pe care o aveai la ora 11, incat a trebuit sa faci tot circul ala ca sa te scuzi pe tine ca esti iresponsabila?
Stim amandoua ca ti-a sunat de 2 ori alarma la telefon, apoi chiar ai primit un telefon care a inceput prin "Da, m-am trezit!".
Uite, iar imi pare rau ca nu am puteri paranomale sau auzul atat de fin incat sa stiu si restul discutiei. Pentru ca eu, in negura mea, am considerat ca, daca in decurs de jumatate de ora iti suna alarma de 2 ori, si vb la tel spunand ca te-ai trezit, asta inseamna ca da, te-ai trezit, dar dupa conversatia la telefon, din varii motive, nu te mai trezesti acum.
Eeei, lucru total gresit iar! Caci te-ai trezit cu o falca in cer si cu una in pamant, scuipand flacari, dupa care a avut loc urmatoare discutie ( o voi scrie mai jos, doar pentru simplu motiv ca nu mi se pare normal sa fiu convinsa de cum au stat lucrurile , de o a treia persoana care nu se afla la fata locului):
- de ce nu m-ai trezit si pe mine?
-pai nu ti-ai pus ceasul sa sune?
-nu ti-am spus sa ma trezesti?
-dar am auzit cum ti-a sunat telefonul de mai multe ori. am crezut ca te-ai trezit.
-ei, uite ca nu m-am trezit. de ce nu m-ai trezit tu? nu ti-am spus ca la 11 am treaba? esti o nesimtita!
-de ce sunt nesimtita?
-de ce ti-ai pus tu ceasul sa sune?
-pentru ca am treaba la tvr.
-esti o nesimtita!
-de ce? ca nu te-ai trezit tu?
-da.
-eu sunt vinovata ca nu te-ai trezit chiar daca ti-a sunat telefonul?
-da. si nesimtita.

Da, discutia este aberanta. De aceea m-am imbracat si am plecat. Si nu., ea nu a continuat si nici nu a fost altfel, oricat ar incerca altii sa ma convinga de asta. Putem verifica, daca vreti sa mergem in ultima dementa. Exista posibilitatea asta.

3. De ce trebuie justificata iubirea?
Aici, urmeaza o intreaga dementa.
Acum ceva timp, vorbeam despre diferenta dintre iubire, posesivitate si atasament emotional.Asa ai ajuns sa imi marturisesti ca iubirea dintre tine si iubitul tau este dincolo de toate astea si ca iti vine sa razi la auzirea replicilor "Nu te mai iubesc" sau " Ne-am despartit!", pentru ca intre tine si iubitul tau legatura este atat de profunda incat lucrul asta nu este posibil, chiar daca fizic va despartiti.Si ca lucrul asta l-ai simtit de la inceputul relatiei voastre. Lucru cu care am fost de acord si mai sunt si acum.
Ok, asa stand lucrurile, cand eu am afirmat acelasi lucru, de ce m-am transformat intr-o oribilitate care se minte singura, crezandu-se extrem de speciala? Iarta-ma ca indraznesc, dar considerand ca numai tu si iubitul tau puteti avea o asemenea legatura, cine se crede special, in cazul asta??? Mi-ai spus lucrul asta si in noaptea aia si vad ca si acum continui sa-l crezi si sa-l dai mai departe. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar chiar il iubesc exact asa cum e el, si chiar legatura dintre noi este una puternica, fapt care duce ca relatia dintre noi sa fie pe foarte multe planuri. Si el stie lucrul asta, am avut aceasta discutie si ea este asumata de amandoi. Deci poti sa zici mai departe cu dezlegare de la mine, caci acesta nu mai este un lucru pe care-l stii doar tu.
Si revenind la chestia cum ma cred eu speciala, iti amintesc ( caci se pare ca ai uitat ) ca a pornit de la o gluma de a ta. Prin asta incercai sa-mi spui intr-un mod dragut cat sunt de proasta. Caci este imposibil sa nu vezi lucruri pe care le vede toata lumea ( lucru care s-a dovedit ulterior, deci iar ai avut dreptate ) fara sa ai undeva, logica blocata. Dar sa mergi atat de departe si sa pui asta in capul si in gura mea....waw!!!

Asadar, consider ca ti-am venit in intampinare si ti-am confirmat faptul ca adevarul este numai si numai la tine, asa cum ai convins pe toata lumea din jurul tau. Da, acum este clar pentru toata lumea ca sunt un jeg uman de care este musai sa se fereasca, lucru absolut evident in atitudinea lor. Si da, vede toata lumea bunatatea si marinimia ta, iti vede toata lumea ranile facute de niste monstii odiosi pe care-i credeai prieteni, dar iata, nu iti sunt!!! OOOO, te-ai inselat??? Nu pot sa cred!!!!!
Iata, eroul s-a intors de pe campul de lupta victorios! A fost greu, a fost o lupta grea, pe viata si pe moarte, cu niste monstrii care au omorat atita si atatia oameni. Dar tu, ai invins!!! Bravo!!! Ce dulce e gustul victoriei, mai ales atunci cand il impartasesti cu toti cei din jurul tau!
Pentru ca, daca lucrurile nu stau asa, atitudinea ta este pentru ca........?

Eu cam atat am avut de spus, in mare. As mai avea multe de spus, dar consider ca este cazul sa ma opresc aici. Caci, din negura in care ma aflu, doar faptul ca stiu unde sa ma opresc m-ar mai putea salva.
Si tocmai pentru ca stiu unde sa ma opresc, as fi inteles cu siguranta tot ce ai fi avut de spus. Trebuia doar sa mi le spui, frumos si calm, asa cum a fost si prietenia noastra. Mai ales ca ai avut de atatea ori ocazia.
Cum foarte bine inteleg ca drumurile noastre se despart, si asa cum stau lucrurile de ceva timp, se pare ca ele trebuiau sa se desparta de muuuult mai demult.
In continuare, nu am de gand sa mai intretin in vreun fel acest circ. Si asa ca mi-a fost total peste mana sa imi spun punctul de vedere in felul asta. Dar daca asa ai initiat treaba, tot asa trebuia si incheiata.......

Prietenului Eminescu in fata caruia ma inclin! Vor veni probabil si vremurile in care vom afla adevarul despre el si minunata lucrare pe care a facut-o acest spirit pe teritoriul Romaniei in decursul istoriei si , de ce nu, poate chiar si in prezent.
Asadar, prietene, ma inclin in fata ta pentru toate astea.
La multi ani!

O prietenie grea

Un cal si un câine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau diverse cai de a-si arata unul altuia pretuirea. Câinele îi aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, câta vreme calul îi lasa câinelui portia sa de fân.
Asa de mult tineau unul la altul încât au murit amândoi de foame.

Fericirea mea eu o stiu, nu tu.
Nu doar pentru ca tu poti constitui o simpla prezenta trecatoare,
dar si pentru ca tu vrei sa fiu ceea ce eu nu sunt.
Nu pot sa fiu fericit atunci când ma schimb
doar pentru a-ti satisface tie orgoliul.
Si nu pot sa ma simt fericit atunci când ma critici
pentru ca nu gândesc asa cum gândesti tu
sau pentru ca nu vad lucrurile asa cum le vezi tu.
Spui ca sunt prea rebel.
Totusi, de câte ori ti-am respins convingerile,
si tu te-ai ridicat împotriva alor mele.
Eu nu caut sa-ti modelez mintea.
Stiu ca te stradui sa fii tu însuti,
dar nu pot admite ca tu sa-mi spui ce trebuie sa fiu.
Ziceai ca sunt o persoana stearsa pe care cu usurinta poti sa o uiti.
Atunci de ce ai încercat sa te folosesti de viata mea
pentru a-ti demonstra tie însuti cine esti?

(Bruno Ferrero)

“Orice adevar trece prin 3 faze. Mai intai este ridiculizat, apoi trezeste o opozitie violenta, si in sfarsit este acceptat ca fiind evident de la sine!...” ( Avicena)

"Cel care cauta Adevarul in afara sa este ca un actor care uita cine este, in timpul piesei, iar dupa caderea cortinei se cauta, caci nu stie nici unde a ajuns, nici cine a devenit... " - Oreste Teodorescu

P.S. Si cu asta, am infiintat o noua categorie-" 5 minute de meditatie", categorie care ma bantuie de mult timp.